Sărbătorile sunt un prilej de a relua legătura cu oameni dragi. Ne transmitem gânduri bune și, poate, chiar găsim timp să reflectăm la relațiile noastre.

Pentru mine este și un moment în care continui corespondența cu un om drag care mi-a fost alături în momente bune și grele. Azi, după ce l-am pus la curent cu ce s-a mai întâmplat în ultimul timp, m-am uitat peste mailurile trimise de-a lungul a mai bine de 10 ani. A fost un martor al poveștii mele de la prima căsătorie, la nașterea fiicei mele, apoi la divorț și toți anii de după, dar și la bucuria de a cunoaște un bărbat bun, după dorința și nevoia inimii mele, precum și la sentimentul de frică și anxietate legate de complexitatea și ambiguitatea unei familii recompuse. Pentru că ne scriem în engleză, îi explicam cum blending is so scary, yet amazing. („amestecul” celor 2 familii – a lui și a mea – este pe cât de înfricoșătoare, pe atât de uimitoare).

Răspunsurile lui, atât de liniștitoare și pline de susținere, mi-au fost de multe ori un reminder pentru ceea ce înseamnă credință și standardele lui Dumnezeu. (* el fiind preot) Și las mai jos câteva rânduri din corespondența noastră:

„Amestecul” (blending) mă duce cu gândul la un smoothie de căpșuni, în care toate ingredientele sunt atât de amestecate, încât nu se mai pot vedea părțile originale.

Modul în care am ajuns să mă gândesc la relații, în special la căsătorii și la familiile „complexe”, seamănă mai mult cu un tip de rocă numită conglomerat. Este o rocă sedimentară consolidată, formată din fragmente rotunjite de roci mai vechi, cimentate cu argilă, calcar etc. Așadar e un nou tip de rocă, dar unul în care încă se pot vedea constituenții originali. Nu se amestecă așa ca un smoothie de căpșuni, ci se amestecă împreună ca un fursec cu ciocolată (chocolate chip coockie)!!

Teologii vorbesc despre modul în care Sfânta Treime are această unitate și diversitate. Nu mi se pare surprinzător faptul că familiile complexe ar trebui să prezinte aceleași caracteristici ca și Dumnezeu – Treimea, deoarece toți suntem făcuți după chipul lui Dumnezeu: mulți, totuși unul.

Este o provocare să trăiești într-o familie complexă. De fapt, singurul mod în care putem face asta este prin iubire – genul acela de iubire despre care Isus a venit să ne amintească.

Și alegem iubirea atunci când facem acei pași mici, de fiecare dată când există o oportunitate. Un zâmbet, o strângere de mână, un cuvânt de încurajare, un telefon, o felicitare, o îmbrățișare, un salut amabil, un gest de sprijin, un moment de atenție, o mână de ajutor, un cadou, o contribuție financiară, o vizită – toate acestea sunt pași mici către iubire.

Fiecare pas este ca o lumânare care arde noaptea. Nu îndepărtează întunericul, ci ne călăuzește prin întuneric. Când ne uităm înapoi după mulți pași mici de iubire, vom descoperi că am făcut o călătorie lungă și frumoasă.” (M.D., citându-l și pe Henri Nouwen)

Asta vă doresc eu de sărbători, să vă uitați înapoi și să vedeți imaginea de ansamblu. De unde veniți și încotro vreți să mergeți. Care sunt valorile și ce vă dă sens, iar apoi să aveți curaj și să vă asumați drumul, indiferent de câte feluri de pietricele are.

Sărbători cu și în iubire!